Lumea Florilor

Florile reprezinta un adevarat spectacol al naturii, care a insotit omul inca de la inceputurile existentei sale, oferindu-i momente de bucurie, atit ca mesager al unor sentimente si ginduri pe care acesta dorea sa le transmita, cit si ca element cu rol decorativ.

Prin flori, omul si-a apropiat frumosul, tocmai de aceea si le-a dorit mereu in preajma, asociindu-le celor mai importante momente ale vietii. "Venim pe lume insotiti de flori, ne petrecem viata printre flori si plecam din lume inconjurati de flori. Cite astfel de exemple, de prezente pline de semnificatii si atit de permanente in viata noastra mai putem da.

Preocuparea omului fată de flori dateaza inca din cele mai vechi timpuri. Exista numeroase dovezi arheologice care atesta faptul ca florile au facut parte mereu din viata omului. Potrivit autorilor A. Militiu și N. Ailincai, in volumul "Floricultura", cultivarea plantelor in scop decorativ a inceput sa fie practicata din sclavagism, cind munca migaloasa pentru ingrijirea lor era efectuata de catre sclavi.

În antichitate, era renumit cultul pentru flori la popoarele Orientului, respectiv în China, India și Japonia. Parcuri imense de flori împrejmuiau palatele împăraților chinezi, cu flori precum azaleea, camelia, crinul, lotusul sau trandafirul. Grădinile indiene ofereau și ele un sortiment floricol variat, caracterizat de vegetația naturală luxuriantă. Japonia, pe de altă parte, era vestită pentru celebrele aranjamente florale Ikebana.

Totodată, în Marele Templu din Ierusalim, construit pe vremea împăratului Solomon, se afla o încăpere "grădină", cu o mare varietate de specii de plante, cultivate în ghivece. De altfel, în Iudeea, lângă Ierusalim, era vestită ''Valea trandafirilor lui Solomon''.

Oamenii au început încă din acea perioadă să folosească florile în scopuri diverse, demne de menționat fiind și grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon, care au constituit una dintre "cele 7 minuni ale lumii antice". Iranul era și el celebru pentru grădinile sale, așa-numitele paradisuri în care se cultivau atât arbori, cât și multe flori, precum toporași, zambile, lalele, narcise, maci, trandafiri, crini, liliac și mirt. De altfel, Iranul era numit Ghiulistan (trandafir), iar capitala sa — Susa (orașul crinilor).

Tot din perioada antichității datează cunoașterea florilor și în spațiul european, dar aceasta nu se ridica la distincția grădinilor orientale. În Europa, florile reprezentau o ofrandă adusă zeităților sau personalităților, un exemplu edificator în acest sens fiind denumirile date florilor în Grecia antică, precum Narcissus, Adonis, Iris, Nemessis. În Egipt, numeroase grădini erau decorate cu fântâni, arbori pletoși și foarte multe flori, printre care maci, trandafiri, albăstrele, crini, rezede, mirt, dar cea mai importantă era lotusul.

read more

Imagini

''Acolo unde infloresc florile exista inca speranta.'' Lady Bird Johnson